Acum 2 saptamani am vazut o postare pe facebook prin care se cautau persoane dornice sa asiste la alegerile prezidentiale ca observator din partea unui ONG ( Centru de Resurse Civice Constanta ). Ma gandeam ca prin acest gest pot sa descurajez orice incercare de fraudare a alegerilor. Trebuia completata o declaratie de neapartenenta politica si sa trimiti o copie de buletin prin mail. Dupa o saptamana am primit acreditarea de la BEC. In aceeasi zi am aflat ca nu voi fi singurul observator al CRC din sectia de la consulatul din Muenchen.

Duminica dimineata ne-am prezentat toti cei 3 observatori ( Aurelian, Mario si Alex ) dupa ora 6 la usa consulatului, destul de increzatori ca ziua si cele vreo 17 ore estimate vor trece destul de repede. Am facut repede cunostinta cu cei din echipa sectiei de votare – 6 membrii – 4 fiind reprezentanţi ai unor partidelor politice (  ACL, PSD, PMP si UDMR ), dar doar unul fiind membru de partid ( ceilalti doar simpatizanti ). La ora 6:50 deja au aparut primii alegatori care la 7:00 au intrat in sectia de votare. Noi am primit niste scaune langa geamul care dadea in strada si ne-am luat in primire rabdatori locul de observatie. Trebuia sa fim atenti sa nu dispara stampilele de vot sau foile de vot, fiecare alegator sa primeasca un singur buletin de vot, etc …

Procedura de vot era destul de “stufoasa” pentru ca fiecare alegator trebuia sa completeze o declaratie, apoi se prezenta cu declaratia la membrul comisiei de votare – acesta verifica declaraţia, si apoi completa numele si CNPul alegatorului in lista de prezenţă. Apoi astepta semnatura votantului imediat dupa ce acesta returna stampila de vot. In acelasi timp trebuia sa lipeasca un timbru pe documentul cu care s-a legitimat alegatorul. Am prezentat toata procedura pentru ca majoritatea votantilor nu o cunosteau si in acelasi timp nu intelegeau de ce procesul de votare dura asa de mult.

In jur de ora 10 s-a format deja o coada de vreo 120 de persoane. Ni s-a parut ciudat acest fapt pentru ca estimariile prezentei la vot erau cam de 800 de votanti pentru intreaga zi. La ora 12 am iesit afară sa mai evaluez situatia – 420 de oameni asteptau ordonati sa intre in consulat. De atunci cei 6 membrii de comisie nu au mai facut pauze de mancat/fumat etc mai mult de 5 minute si niciodata nu a lipsit mai mult de unul de la masa cu fisele de votanti. Noi, observatorii, priveam neputinciosi situatia in colţul rezervat nouă. Au inceput sa apara si primele nemultumiri adresate membriilor comisiei ( “Sunteti prea lenti!”, “Incercati sa ne puneti la incercare rabdarea.” ) si inevitabil primele insulte, mai mult sau mai putin ortodoxe. Ceea ce m-a socat e faptul ca prima insulta a venit de la un prieten de vreo 40 de ani care de mana cu fetita lui a adus injurii unei doamne din comisie. Fiecare a ridicat putin din sprancene si a continuat munca mai departe. NU avea sa fie un caz singular. Peste putin timp s-a raspandit zvonul in multime ca o parte din membrii comisie se relaxeaza in loc sa incerce sa limiteze coada care crestea – acei membrii pasivi erau “observatorii” – cei care nu au dreptul sa intervina in procesul de votare. Pentru a eficientiza fluxul de votanti in sectie, am luat in primire, pe rand, postul de usier in camera de vot 😉 Puteam sa citesc in ochii oamenilor oboseala, dar si satisfactia dupa ce ieseau de la vot. M-a surprins numarul mare de femei gravide sau familii cu o multime de copii. Romanul doreste sa asigure un viitor copiilor. La intrarea in consulat inca se putea intra civilizat si familiile cu copii si doamnele gravide nu mai trebuiau sa astepte la coada. Am putut admira rabdarea unor oameni de peste 70 de ani, care desi au asteptat 2 ore, inca puteau sa fie amabili. Nu incercau sa gaseasca “vinovatii” pentru situatia actuala – aveau timp doar de zambit.

De la ora 14 am informat BEC prin sefa comisiei si prin reprezentanti Centrului de Resurse Civice despre situatia actuala si am sugerat ca s-ar putea sa avem nevoie de prelungirea duratei de votare dupa ora 21. Intre timp politia a facut cateva vizite consulatului, reclamand masiniile cu numere romanesti ilegal parcate si blocarea trotuarelor din incinta consulatului. La noul job de usier si de “angajat al consulatului” care mananca banii statului roman, am avut ocazia sa incep o multime de dialoguri scurte cu votantii, majoritatea neezitant sa critice situatia, sa gaseasca vinovatii ( membrii comisiei de votare, consului, Ponta, Parlamentul, etc …) si cu trecerea timpului sa ridice tonul.  Din cand in cand le spuneam ca nu trebuie prea mult sa cautam vinovatii – suntem chiar “noi” – generatia de 20 pana in 50 de ani care intelege prin a face politica schimbarea macazului odata la 10 ani. “Vrem o schimbare!”. Doar ca rolul votantului roman se termina in clipa in care a iesit din sectia de vot. Acum cateva luni cand cateva organizatii civice au reclamat faptul ca MAE a restrans numarul sectiilor de votare din strainatate, lumea a ignorat stirea. Putem sa gasim alta scuza “ pe Antena3  nu am auzit de asa ceva”. Apelam la aceeasi ignoranta asemanatoare taierii padurilor, problemei gazelor de sist, cresterii impozitelor. Pana nu ajung chestiuniile sa ne arda buzunarul sau sanatatea, ignoram complet problemele altora. Azi am intrat cu capul in zidul “statului la coada pentru a vota”. Ignoranta noastra a facut ca acest lucru sa se intample. Am avut cateva luni in care se puteau face petitii online sau strangeri de semnaturi pentru suplimentarea sectiilor de votare. Dar, noi suntem romani si nu ne “pierdem” timpul cu actiuni civice; ne-ar fi chiar greu sa ne organizam in mici ONGuri sau comunitati virtuale de romani in diferitele orase ale Germaniei. E mai simplu sa dam cu pumnul in masa din zece in zece ani, atunci cand incepe sa ne doara.

Timpul s-a scurs – se apropie ora 20:00, oamenii au devenit mai agitati; nu isi mai permit sa fie politicosi. Se simt tradati de propria tara – cea care ar trebui sa le asigure exercitarea dreptului de a vota si care astazi i-a uitat. Trebuia sa fie gasiti vinovatii. Domnul consul si sefa sectiei de votare trebuiau sa dea explicatii pentru situatia creată. Se ignora faptul ca locatia consulatului era in acest caz doar o sectie de votare, asemanatoare celor cateva mii de sectii de votare din scoliile romanesti. Acolo, nu am auzit sa fie trasi la raspundere directorii de scoli – dar domnul consul trebuia sacrificat. Sau cel putin sefa sectie de votare. Ambii au incercat sa poarte dialoguri civilizate cu votantii – de fiecare dată acestea se terminau cu imbranceli, injurii si tonuri inalte.

Intr-un final soseste raspunsul BEC – programul de votare nu va mai fii prelungit. Postul meu de usier se muta in hol. Se raspandeste afara zvonul ca sectia de votare s-ar inchide mai devreme – la ora 20.  Revoltati, iau cu asalt intrarea principala. Cei doi angajati al consulatului care asigurau ordinea la acea usa nu mai opun rezistenta. Multimea intra euforica inauntru – dar foarte repede euforia se stinge, pentru ca dupa 2 metri multimea se loveste de cei care statea la rand in hol. Calmul se restabileste repede – lumea respira greu, inca mai exista resurse pentru a reincepe dialoguri civilizate. Inca se mai poate atinge telul – sa punem stampila pe acea hartie si sa asiguram viitorul stralucit copiilor nostrii; inca putem sa nu ne calcam in picioare; inca putem sa oferim un loc liber pe un scaun unei femei gravide.

Se apropie ora 21:00. Inca mai sper ca programul de votare sa se prelungeasca. Incep sa apara politisti in consulat – sunt foarte politicosi si isi fac drum calm prin multime. Eu raman la postul meu – incerc sa pastrez dialogul cu cei din jurul meu. Trebuie sa vorbească, să spună ceea ce ii deranjează si eu sunt omul potrivit – “angajatul statului”. Se mai intocmesc in graba inca 2 liste de observatii si semnaturi destinate superioriilor mei, BEC, parlamentului, etc… Acele liste au fost mai tarziu faxate la BEC. Nu cred ca o sa aflu vreodata efectul lor.

21:03 – se umple holul consulatului de votanti – “ultimul val”, apoi politistii inchid usa intr-un cor de fluieraturi, imbrânceli si bătăi in geamuri. Unul dintre votanti “norocosi” care au reusit sa intre, are o idée mareţă “Să le deschidem geamul de termopan din interior!” – grozava idée. Deja mi-am imaginat cum anulam cele 1800 de voturi exprimate pana atunci si asteptarea zadarnica a multora. Din fericire, idea nu a fost pusa in aplicare si puteam sa stau linistit printre cei care asteptau fara rabdare sa intre la vot. La 21:49 ultimul alegator prezent in consulat a fost excortat de politie in afara cladirii. Priveam afara la cei care ne insultau si amenintau –  cele 7 ore de asteptare zadarnica trebuiau puse in spatele cuiva – cei din comisia de votare erau de vina pentru ca nu au lasat oamenii sa patrunda in curtea consulatului sis a le permita sa voteze ( habar nu am cum arata acea curte ). Sunt tradatori pentru ca au respectat legea si nu tin cu “poporul”.

Ar trebui sa incepem sa numaram voturile, dar nimeni nu poate sa faca asta intr-un cor de huiduieli. Mai tarziu am aflat ca pe un post de televiziune unul dintre candidati a afirmat ca in Munchen se voteaza pana la ora 23 😀 – cineva dorea sa adune oamenii in fata consulatului.

Si cand o distractie nu vine niciodata singura, politia din Munchen a sugerat ca nu mai poate tolera astfel de evenimente care pot scapa de sub control si daca situatia de azi se va repeta, atunci nu se vor mai permite organizarea de alegeri pentru comunitatea romaneasca in oras.

Se faceau 14 ore de cand eram in cladire. A mai durat putin pana atmosfera de afara s-a mai linistit – politia i-a indepartat pe cei care inca mai bateau in geam. Nu intelegeam de ce fac asta si nici nu doream sa caut o justificare. Probabil cladirea era de vina pentru ca arbora tricolorul.

Inainte sa plec acasa, la ora 4 dimineata am aruncat o privire la geamul care dadea in strada – erau lipite cateva mesaje “Vrem sa votam”.

Rezultatele votului:

Klaus Iohannis: 67.9 %

Monica Macovei: 17,01 %

Victor Ponta: 5,04 %

 

Mai avem o sansa.

 

PS: se cauta membrii de comisie electorală pentru Munchen si observatori pentru toata diaspora 😉

Cerinţe: trebuie sa iei in cârcă pentru o zi toata incapacitatea si răuvoinţa clasei politice româneşti, ignoranţa si pasivitatea majoritaţii societăţii civile din ultimii 10 ani cu posibilitate destul de mare de erupţie din nou peste 2 sapt.